Proiectul de restructurare a căilor ferate, improvizat de Ministerul Transporturilor, împinge cele trei companii feroviare de stat spre faliment. Doar privatizările mai pot salva „mersul trenurilor”.

Valul de concedieri (13.000 de ceferişti) propus de Minis­terul Transporturilor la CFR Călători, CFR Marfă şi CFR Infrastructură deschide drumul spre pierzanie al acestor societăţi. O astfel de măsură, trâmbiţată drept o „restructurare”, nu va avea drept rezultat decât echilibrarea bugetelor celor trei companii, în cel mai bun caz doar pentru următoarele câteva luni.

Cu un personal redus (de la CFR Marfă se preconizează renunţarea la 5.000 de angajaţi), cele trei societăţi de stat vor… merge din ce în ce mai prost. CFR Infrastructură va fi tot mai puţin capabilă să ofere siguranţă circulaţiei, iar riscul accidentelor va creşte. Trenurile de călători vor continua să întârzie, iar confortul pasagerilor va avea de suferit.

Dar cea mai gravă consecinţă a acestui tip de „restructurare” va suferi CFR Marfă, companie care se află în plin proces de privatizare. Aceasta îşi va pierde din active şi contracte, implicit cotă de piaţă, fapt care va conduce la scăderea valorii de vânzare a companiei. Doar privatizarea rapidă poate face din companiile feroviare de stat ceea ce nu s-a reuşit în 20 de ani de aşa-zise restructurări. Iar procesele de vânzare trebuie grăbite, şi nu tărăgănate aşa cum s-a întâmplat cu CFR Marfă. „Cu trei ani în urmă, această companie valora mai mult de patru miliarde de euro”, spune Constantin Pestrea, directorul companiei de transport feroviar Unifertrans (concurent al CFR Marfă) şi fost vicepreşedinte al SNCFR.

Dacă firma privată de transport Unifertrans ar fi interesată de preluarea concurentului său, preţul de achiziţie s-ar situa sub un miliard de euro, apreciază Pestrea. Prăbuşirea CFR Marfă s-a accentuat în ultimul an, interval în care cota de piaţă a coborât de la 71% (la sfârşitul lui 2008) la 51% (în 2010). În plus, activele din patrimoniul societăţii (însemnând în special locomotive, vagoane sau alte tipuri de material rulant) – a căror valoare poate da o imagine a preţului de piaţă, sunt tot mai puţine.

20 DE ANI DE JAF. În 2006, CFR Marfă avea în patrimoniu circa 1.000 de locomotive, 51.000 de vagoane şi două ferryboat-uri. La finele anului 2009, numărul de locomotive ajunsese la 900, iar cel de vagoane la circa 42.000. În prezent, cele două nave de transport maritim de vagoane sunt pe cale de a fi vândute. După două decenii de reformă bezmetică, condusă de 11 miniştri ai transporturilor şi câteva zeci de mii de disponibilizări fără noimă, Căile Ferate Române înregistrează „recorduri” penibile: o viteză medie de circulaţie a trenurilor sub cea pe care o aveau înainte de decembrie ’89, întârzieri zilnice de până la câteva ore şi un număr tot mai mare de deraieri.

Din punct de vedere financiar, pe parcursul aceluiaşi interminabil „proces de reformă”, miliarde de lei au trecut din conturile companiilor de căi ferate în cele ale unor firme-căpuşă sau în conturile potentaţilor vremii. Iar cazul fostului director al SNCFR Mihai Necolaiciuc este de departe cel mai cunoscut. Necolaiciuc este acuzat că a prejudiciat transportul feroviar din România cu 18 milioane de euro.

În ultimii 20 de ani, în timp ce sume uriaşe de bani au părăsit conturile companiilor de căi ferate de stat, pe porţile din dos ale depourilor au ieşit sute de locomotive, mii de vagoane şi zeci de mii de tone de material rulant. Active care fie au ajuns pe preţuri de nimic în mâna unor companii private, fie au fost vândute la fier vechi. Și asta fără ca în conturile celor trei companii să ajungă măcar a zecea parte din banii care au intrat în buzunarele celor care au coordonat „restructurările”. Dovezile că statul a fost şi este un prost manager, iar reprezentanţii acestuia în fruntea companiilor, nişte conducători veroşi şi incapabili, sunt evidente.

CONCEDIERI INUTILE. Situaţia celor trei companii de stat este deplorabilă, iar numirea unor manageri care ar pune pe primul loc interesele firmelor tot nu va putea schimba soarta acestora. Şi asta pentru că un director la o firmă de stat nu are la îndemână pârghiile pe care le are un manager privat. „Directorul este în permanenţă «căpăcit» de Ministerul Transporturilor”, caracterizează plastic Constantin Pestrea piedicile puse de politicienii din fruntea ministerului unor decizii strict economice, din motive electorale.

De aceea, cel din urmă (dar probabil că nu ultimul) plan de restructurare – al cărui punct principal este realizarea de noi concedieri – nu va rezolva problemele unui slab management, decât în cel mai bun caz pe termen scurt. De acest lucru sunt conştienţi şi sindicaliştii, care au văzut în ultimii 20 de ani cum economiile făcute din valurile succesive de restructurări (concedieri) s-au dovedit ineficiente.

„În martie, s-au făcut 10.500 de disponibilizări, iar acum, după cinci luni, s-a ajuns în exact aceeaşi situaţie din punct de vedere financiar”, se plângea Iulian Măntescu, preşedintele Federaţiei Sindicale Mişcare-Comercial din cadrul CFR Călători, pe 25 august, într-o pauză a negocierilor dintre sindicate şi conducerea Ministerului Transporturilor.

Incapacitatea cronică a statului de a-şi gestiona afacerile ar putea fi motivul pentru care, răspunzând întrebării adresate de Forbes România şi făcând referire la CFR Călători, Măntescu a scăpat printre dinţi: „Cu siguranţă, un management privat va fi mai bun decât cel asigurat prin numiri politice”.  Restructurarea perpetuă şi haotică nu va „pune pe roţi” CFR-ul. Doar privatizarea poate readuce companiile de transport feroviar cu… roţile pe şine! Vânzarea trebuie însă grăbită în cazul CFR Marfă pentru a se finaliza înainte ca această „restructurare” să ducă la „devalizarea” societăţii.

Sursa: Forbes

6 gânduri despre “Proiectul de restructurare a căilor ferate, improvizat de Ministerul Transporturilor, împinge cele trei companii feroviare de stat spre faliment. Doar privatizările mai pot salva „mersul trenurilor”.

  1. Acaru' Paun.

    1. Forbes nu e nici pe departe un tabloid. Cam ce scrie acolo e litera de lege si realitate cruda. Evident, datoria Romaniei, aia externa e pe la 70 de miliarde. La fel de evident, in conturi ale persoanelor fizice romane, din bancile de afara sunt peste 80 de miliarde. Inca o data evident, chiar daca jefuiam corect, adica cu totii, aceasta tara, mai aveam rezeva de 10 miliarde. Dar cu oameni care nu le-a pasat decat de ei si de mama lor, inca o data evident, o sa ramanem in curu gol. Si stomacu…
    2. In ciuda declaratiilor din varfu buzelor din articol, maharii lideri sindicali sunt tributari multor racile mostenite din vremuri, din pacate, apuse. Fosti turnatori la secu ( a se vedea numele de contact Marin, ar fi o surpriza pentru multi! ), cu o pregatire indoielnica, au condus asa zisele negocieri de pana acum ca pe niste targuieli reciproc avantajoase, fara a face o proiectie de viitor, fara a tine seama, ba mai mult intrand, de jaful ordinar al sistemului. Acum cand ar fi necesar de adevarate abilitati de lider, in loc sa tina seama de spusele membrilor de sindicat, respectivii inca asteapta deciziile politicului in loc sa FORTEZE prin metode specifice aceste decizii. Tara arde, noi vrem sa vedem declaratii, prezente in mass media, poate chiar greve „decorate”, iesiri in teritoriu, intalniri cu oamenii de rand, ori…, pas! La Bucale e cald si bine, scoaterea din productie idem, si , normal, se sta la discutii pe aceleasi masuri care, vezi articolul, de 20 de ani duc sistemul feroviar in groapa. Daca, cel putin pentru mine, e clar ca trebuie sa schimbam ceva ( si ei la fel) cei care nu inteleg aceasta ori sunt orbi ori rau intentionati. Ori ne radicalizam acum, fortand politicul sa ia masurile corecte, ori vom ajunge candva sa ne rasculam doar pentru praful de pe toba. Ca am dreptate a se vedea si discutiile vis a vis de reg de marfa Bucuresti si Constanta, interventiile, plansetele, amenintarile cu demisia, etc. JENANT! A! Isi mai aduce aminte cineva de CN al Federatiei din iunie 2005 cand peste 350 de angajati ai Mesageriei au intrat peste sedinta si erau sa linseze pe cineva? Istoria se repeta….

  2. dorin

    la pct.2- pai hai sa vedem si noi cine este acest MARIN dati-va drumul la ceea ce stiti! este democratie hai sa-i desconspiram! va temeti de represiuni?

  3. Acaru' Paun.

    O simpla cerere la CNSAS va va indeplini dorinta. Cam asta am facut eu. Si ar trebui sa facem cu totii ceva, sa nu mai asteptam in tribune sa joace altii iar noi sa comentam doar. Ma mir ca din tot articolul din Forbes si din postarea mea doar asta reprezinta un punct de interes. Cam mult Click, cam mult Cancan, prea putin!

  4. Mesager Tarabostes

    Este evident schimbarea trebuie inceputa de la varful acestui asa zis sindicat (care o fi el) si asta fara patima si fara resentimente. Pur si simplu. Faci o analiza, constati ca nu si-au indeplinit obiectivele sau mai grav nu si-au facut ( mai corect nu si-au putut face) datoria, alegeri … oameni noi, NESANTAJABILI, obiective clare, demersuri curajoase, apropirea membrilor in jurul liderilor si implicarea lor cu adevarat in luarea deciziilor…etc, etc . Dar cu cine domnule? Generatia asta ar trebui castrata sa nu se mai inmulteasca prostii. Aflam cu totii ca Statul subventioneaza companiile private ce activeaza in sectorul feroviar si… tacem. Aflam cu totii ca sindicatul SERVTRANS, privat, este membru al FSLIML si…tacem. Deci dincolo de liberalizarea pietei feroviare, liberalizarea asupra oportunitatii careia am mari indoieli, tot tu, Stat Roman ii si subventionezi sa te poata concura mai bine, pe acelasi segment de piata si pe aceeasi activitate. Asta ca sa nu ne oprim asupra nenumaratelor magarii legate de achizitionarea de material rulant, locomotive, trase de trenuri banoase, etc. Ii vezi apoi in Federatie, intrebi si ti se spune ca avem nevoie de bani??!! Cum poate acest sindicat sa ma reprezinte pe mine si pe particular in acelasi timp, ramane o mare enigma a istoriei feroviare. Statul calculeaza Ministerului Transpoturilor (adica pana la urma tot lui) datorii si penalitati si in acelasi timp subventionezi interesele catorva in mediul privat. Din pacate, si o spun cu o mare tristete, angajatii feroviari sunt tot romani, cu radacini in intervalul 1945- zilele noastre. Lipsa de calciu. Coloana vertebrala mai reuseste sa sustina capul doar pentru ca acesta e gol, altmiteri ne-am deplasa ,,serpeste,, .Suferim cu totii, mai mult sau mai putin, consecintele manipularii si controlului mintii, ce se exercita asupra noastra de la revolutie pana acum, intr-o forma agravanta, si pana la revolutie pe anumite segmente. Intrega societate se afla intr-o apatie ciudata caracterizata de lipsa de initiativa si de curaj, preferand vraja ochiului de sarpe ( a se citi televizor – principalul mijloc de manipulare si control al mintii) in detrimentul actiunii, al urmarii interesului social, personal si finalmente national. Trist. Dureros. Adevarat.

  5. Acaru' Paun.

    Atata timp cat o sa avem lideri scosi din productie ( de la instructori in sus, normal) platiti (a se vedea CCM) cu spor de 50%, cadorisiti cu sedii, masini, telefoane, din partea administratiei, nu o sa vedem adevarata reprezentare a intereselor noastre. Cand d-l Petcu se lauda cu jde mii de euro primiti pt activitati sindicale…, mai va micsunele in plop! Suficiente 3 persoane, capabile, angajati ai Federatiei care sa fie platiti de noi, la un nivel suficient, care sa aiba sange in instalatie. Nu credeti?

  6. Anonim

    De acord. Nu am nici cea mai mica indoiala. Un grup mic, unit de aceleasi deziderate si caracterizati de aceeasi onestitate (acelasi aluat) pot muta si muntii daca isi propun asta. Trebuie indusa NORMALITATEA din orice unghi am privi aceasta stare:profesional(promovari,ture de serviciu,etc),relational/social,incurajata in familii prin diverse metode(intalniri,picnicuri,excursii,etc) la care sa participe sotiile si chiar copii. Toate aceste ,,amanunte,, In fapt coalizeaza o comunitate sau o organizatie in jurul unor oameni care reprezinta o idee, o stare sau un ideal. Dupa ce toti membrii sunt solidari cu liderul nu mai vorbim de trei persoane reprezentative ci de un bloc unitar, o forta. De aici incolo incepe adevarata confruntare sindicala…E foarte greu insa sa ajungi la fraie pentru a putea sa-ti pui planurile in aplicare, pentru binele tuturor…dar cati stiu asta…cati inteleg ca apoi sa voteze in cunostinta de cauza, nu prin prisma feluritelor interese,pentru ca in ideea mea acesta este flagelul:INTERESELE, oricare ar fi ele. Singurul interes care ar trebui sa conteze (din pct meu de vedere) este binele general,normalitatea fireasca. Imi place sa cred si chiar CRED ca cineva va reusii. Eu nu am reusit, dar cineva TREBUIE sa reuseasca…altfel va fi jale mare. O zi buna!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s